Despre film

Regizat de Cornel Gheorghiță, lungmetrajul ”Europolis” atinge o zonă a mitului și a superstițiilor. Cu Adriana Trandafir și Áron Dimény în rolurile principale, ”Europolis” va intra în circuitul cinematografelor din țară în 26 noiembrie 2010 și va rula în prima săptămână în București (Hollywood Multiplex, Cinema Studio, Cinema City – Cotroceni), Cluj (Victoria), Constanța (Cityplex) și Bacău (Cinema City).



“Foarte mulți oameni, mai ales în satele izolate din Carpați, sau de la Dunăre, practică și astăzi obiceiuri precreștine. Nici biserica creștină, nici comunismul nu au reușit să împiedice practica acestor datini foarte vechi. Dacă ele se perpetuă și astăzi, după atâtea secole, cred că ele au o dimensiune profundă, metaistorică.”



« Europolis » nu-și propune o imitare a realității, în nici un caz. Realitatea constituie doar un punct de plecare către o incursiune imaginativă a sufletului omenesc care, după sfârșitul vieții sale pe pământ, se-ndreaptă către Judecata de Apoi – așa cum o regăsim în tradiția noastră”.
Cornel Gheorghiță, regizor

Sinopsis

”« Europolis » este un eastern balcanic – încântat de universul fantastic al prozei lui Mircea Eliade”, spune Cornel Gheorghiță.
În micul port al Sulinei sosește o telegramă din Franța: Luca, pe care toată lumea îl știa îngropat de mai bine de 50 de ani în cimitirul de la marginea orașului, tocmai a murit. Sora lui, Magdalena (interpretată de Adriana Trandafir), însoțită de fiul ei, Nae (jucat de Áron Dimény), trebuie să plece în Franța pentru a lua în primire « moștenirea ». Ajunși la celălalt capăt al continentului, pe malul Atlanticului, cei doi îl întâlnesc pe șamanul Ata (Joseph Otteno), prietenul cel mai bun al lui Luca. El le dezvăluie ultima dorință a acestuia înainte să moară. Moartea lui Luca le marchează drumul de întoarcere mai mult decât Magdalena și Nae și-ar fi putut închipui.« În această tranziție instabilă, sufletul întâlnește îngerii, vămile văzduhului, diavolii, îngerii păzitori”, spune regizorul.

______________________________

Europolis, secvențe din film.

CÂTEVA CONSIDERENTE DESPRE RITUALURILE MORȚII LA ROMÂNI




Se spune că viața terestră nu este decât un pasaj al vieții eterne care îi succedă. Este motivul pentru care sufletul mortului trebuie pregătit și ajutat și pentru « drumul » presărat de obstacole ce duce către această lume.



Rămășițile precreștine se intersectează cu dogmele bisericii ortodoxe într-o armonie tolerantă bazată pe respect mutual, constituind în final baza fondatoare a tradițiilor noastre funerare.

După religia noastră ortodoxă :

• primele trei zile, sufletul bântuie în jurul casei, îi vizitează pe cei apropiați, apoi trece prin locurile pe unde pașii l-au purtat în timpul vietii. A treia zi el se-naltă către ceruri pentru a adora Creatorul său, care îi va arata Rai-ul.
• Intre a 3-a și a 9-a zi, sufletul descoperă Locurile Sfinte cu frumusețile cerului. La sfârșitul acestei perioade el este din nou prezentat în fața Domnului pentru a i se închina.
• Între a 9-a și până la cea de-a 40-a zi, sufletul vede Iadul, une descoperă cu spaimă suferința sufletelor închise înăuntru. În sfârșit, în a 40-a zi, el se prezintă din nou în fața Domnului, pentru a fi judecat și trimis pe veșnicie în locul căruia i se cuvine.

Sufletul nu-și părăseste imediat trupul după moarte. Aceasta se face treptat, iar el nu se poate împlini decât după ce judecă el însuși cu o oarece distanță justa valoare a faptelor sale de pe pământ (motiv pentru care el revizitează toate locurile care i-au marcat viața pe pământ).


La-nceput de drum, ca să nu sufere de foame și de sete, rudele pun la fereastra casei o cană cu apă, o prescură sau colac și o lumânare.

O altă lumânare aprinsă în permanență luminează calea sufletului pentru ca acesta să nu se piardă în întuneric. La poarta mortului se pun diferite bucăți de pânză pentru ca sufletul să poată să se odihnească acolo.




Susținut de cei apropiați, acompaniat de Îngerul său Păzitor, sufletul își dă seama încetul cu încetul de drumul ce-i rămâne de făcut.

În cea de-a 40-a zi, Dumnezeu îi dă sufletului pacea veșnică care o merită.



Ținând cont însă de tradiția precreștină, sufletul, după ce și-a judecat propriile fapte săvârșite pe pământ, va alege el însăși locul care i se cuvine: Raiul sau Iadul.

Dacă prin nenorocire sufletul se revoltă și nu vrea să fie judecat, dacă rudele sale, sau cei apropiați nu reușesc să-l readucă pe drumul cel bun prin ritualurile mortuare necesare, sau dacă faptele rele prin greutatea lor nu reușesc să fie expiate, sufletul se rătăcește. El pote deveni strigoi sau moroi. Negăsindu-și locul, plecat din lumea celor vii, fără trup, în același timp destul de greu ca să se poată înălța la cer, sufletul rătăcește fără odihnă între aceste două lumi. El se folosește de energia vitală a celor vii pe care încearcă cu orice preț să-i ia cu el.

În schimb, o dată ce sufletul a trecut de Judecata de Apoi, separarea celor două lumi este definitivă pentru el.

ÎNGERI ȘI DIAVOLI




Voiajul tradițional către Ceruri amintește cu subtilitate căderea biblică a îngerilor conduși de Lucifer. În sunetul trâmbițelor, timp de 40 de zile, îngerii revoltați cad din Cer, în văzduh, pe pământ, sub pământ, în functie de greutatea inimii lor, devenind astfel diavoli.

Alte mărturii populare susțin că pe umerii fiecărui nou-născut se așează un înger, respectiv un diavol, care vor încerca să influențeze alegerea omului de-a lungul vieții. Alte mărturii susțin că există doar un singur înger care devine bun sau rău, în funcție de circumstanțe.

ÎNGER PĂZITOR

Încă de la naștere, sufletul omului este însoțit în permanență, atât pe Pământ, cât și în Vazduh, de Îngerul său Păzitor. Acesta are marea responsabilitate de a sfătui sufletul, mai ales în momentele dificile, de cumpănă. În perioada celor 40 de zile el are rolul de călăuzi pe drumul ce traversează Vămile Văzduhului către Judecata de Apoi. Fiecare vamă este păzită de un înger și de un diavol. În timpul Judecății vămilor Îngerul păzitor este principalul susținător moral al sufletului.

Sufletul rătăcitor este cel pe care acest înger păzitor l-a părăsit.

VĂMILE VAZDUHULUI



În perioada dintre a noua și cea de-a 40-a zi, pe drumul inițierii, sufletul întâlnește mai multe cumpene de judecată. Sunt Vămile Văzduhului: locurile unde sunt puse în balanță de către vameși (îngerii buni și cei răi) faptele săvârșite de defunct pe pământ.

Vămile Văzduhului sunt simbolizate și în timpul ceremoniei înmormântării, pe drumul pe care mortul este condus de acasă la cimitir, fie la intersecții, la traversarea podurilor, la coturi de drum, sau la trecerea pe lângă puncte de apă (fântâni, lacuri, râuri…). În timpul înmormântării, rudele plătesc și ele dând de pomană, ajutând astfel sufletul mortului să trecă vămile (se oferă vin, pâine, prosoape, bani, bomboane etc.). Alte obiecte puse în sicriu alături de mort au aceeași funcție.

Dar sufletul mai poate petrece vămile și cu faptele bune pe care el le-a făcut, sau cu ce a dat de pomană în timpul vieții sale pe pământ.




Diavolii fac orice ca să se opună ascensiunii sufletlui, încercând să intre în posesia lui, antrenându-l în căderea lor către Infern. Sfaturile Îngerului Păzitor sunt esențiale în acest caz pentru a scăpa de această cădere.




În număr de 3, 9, 40 sau chiar 99, în funcție de regiune, ultima vamă se numește « Puntea Răului », vamă după a cărui trecere sufletul ajunge în fața Creatorului.

OGLINDA



În vechile credințe, oglinda simbolizează legătura magică dintre imagine și modelul său. În consecință, oglinda poate reține sufletul sau enerigia vitală a celui care se oglindește în ea.
În casa mortului este recomandată acoperirea oglinzilor, pentru a nu reține sufletul acestuia în casă.

Aceastea se țin acoperite în toată perioada de doliu, pentru că ele sunt locul prin care sufletul încearcă să treacă, apropiindu-se de rudele sale.

”Europolis” – co-producţie România-Franța

Gheorghiță srl (România)

Cinepay (Franța)

Tara Films (Franța)

cu sprijinul:

Centrului Naţional al Cinematografiei

Eurimages

TVR

Région Midi-Pyrénées

Région Poitou-Charentes

Regia: Cornel Gheorghiţă


Scenariul: Cornel Gheorghiţă, Adina Dulcu, Loïc Balarac

(dupa o idee de Cornel Gheorghiţă)

Distribuția

Adriana Trandafir – Magdalena


Áron Dimény – Nae

Elena Popa – Maria

Joseph Otteno – Ata

Dorin Andone – Ovidiu

Ionela Nedelea – Liana

Petrică Nicolae – Petrică

Adina Cartianu – dna. Talléran

Sorin Frâncu – căpitanul Pavel

Rada Ixari – țiganca

Rudolf Moca – tiganul

Ion Strugari – vameș fiul

Gheorghe Seminaru – vameș tatăl

Bogdan Marhodin – polițist de frontieră

Laurentiu Banescu – polițist de frontieră

în alte roluri:


Jean-Pierre Mesnard – avocatul Ribot

George Mates – Naica

Eduard Cârlan – postasul

Stelian Preda – preotul

Rodion Ghilas – vames aeroport

Veronica Gheorghe – vamesa aeroport

Stefan Sileanu – voce Ata

Eugen Ionescu – groparul

Sânziana Tanase – functionara la posta

Rudy Vieira – functionar aeroport Franta

Catherine Chateaux – functionara Franta

Monica Ghiuta – bocitoare

Ion Goranda – capitan vas

Mihai Ionescu – functionar crematoriu

și măgarul GINO

Echipa:


Producător: Cornel Gheorghiță

Producător executiv: Adina Dulcu

Co-producători: Philippe Payet, Laurence Darthos

Imagine: Ovidiu Mărginean

Montaj: Nathalie Mougenot

Decoruri: Bogdan Ionescu, Bruno Dumont (Franța)

Muzica: Diego Losa, François Petit, Iancu Dumitrescu

Regizor secund: Mihai Sofronea

Casting: Geo Balint

Inginer sunet: Isabelle Rougeot

Mixaj sunet: Viorel Ghiocel, Ferenc Lukacs

Perchman: Florian Delafournière

Costume: Oana Micu

Machiaj: Ronita Glomnicu, Cristina Ilie (Franța)

Script: Lili Gavrilescu

Asistenți imagine: Pompiliu Avram, Iura Bustiuc

Asistenți camera: Romain Carcanade, Alexandru Marghitan

Electrician șef: Sandu Bacalu, Alain Payet (Franța)

Electrician: Marian Pârlea

Locații: Bogdan ștefănescu, Cornel Zamfir, Alexis Jarraf (Franța)

Contabilitate: Lavinia Armaș, Viviane Arne (Franța)

Jurist: Claudia Stavrositu

Asistenți producție:

Lavinia Armaș, Ciprian Nedelcu, Georgia Bucur (Franța),

Flore Caniot (Franța)

Asistenți decoruri:

Jean-François Boussaguet, Vlad Vameșu,

Lucian Rosescu, Tiberiu Toitan

Asistenți costume:
Cristina Milea, Andra Davitoiu-Tudor

Fotograf: Marius Besu

Efecte numerice: Neil Coltofeanu

Efecte speciale: Daniel Pârvulescu

Grup electrogen: Cornel Bîciu, Petre Mihai Grecu

șoferi: Nicolae șerbanescu, Petru Fiat

Transport fluvial: sc Azimut srl, Sandu Cosmin, Filipka

Catering: sc Mira Comandor Impex srl

Laborator: Magyar Filmlabor Budapest

Director post-producție: Jelio Jelev

Etalonare: Judit Szep

Scanare: Janos Polyak

Transfer imagine: Geza Nemeth

Administrator: Robert Nagy

Post-productie MDV: Tudorita Ilie, Nelu Bain, Constantin Buteica

Lumini: Papaye – France

Encodage Dolby: Gaston Studio – Budapest

Producători asociați:

Tudor Reu

Dan Burlac

Ovidiu Mărginean

film realizat cu susținerea:

Département de la Charente–Maritime

cu participarea:

ESAV – Université de Toulouse Mirail

Panorama Films – București

Teofilm – München

Panalight – București

MDV – București

finanțat de:

Blue Air

Media Today

Cu un secol și jumătate înaintea intrării sale în Uniunea Europeană, România a găzduit prima instituție europeană modernă: Comisia Europeană a Dunării, CED.

Inființată după Războiul din Crimeea, în 1856, această Comisie a presupus o vastă administrație internațională, cu sediul în vechiul port al Sulinei. Micul sat de pescari a devenit în scurt timp un oraș cosmopolit și înfloritor, beneficiind de un statut de neutralitate și extra-teritorialitate politică.

Al doilea Război Mondial a însemnat începutul declinului pentru « mica Veneție a Orientului ». Orașul cosmopolit, poartă a Europei, a redevenit un sat de pescari uitat de lume…

Informații de contact.

Cornel Gheorghiță - regizor / producător

Tel: +40 731 939 287

Email: cornel [AROND] esav.fr

Adina Dulcu - producător executiv

Tel: +40 723 331 415

Email: adina.dulcu [AROND] gmail.com

Anca Romanescu - pr

Tel: +40 751 224 222

Tel: +40 727 731 552

Email: anca.romanescu [AROND] gmail.com